Judeţ cu judeţ: 800 de ialomiţeni vor rămâne fără slujbe în următoarea lună

Reşiţenii sunt aşteptaţi la spectacole gratuite de teatru, de mâine şi până duminică. Spitalul Sf. Apostol din Târgu-Jiu va fi dotat cu camere de supraveghere din cauza deselor încăierări dintre pacienţi. 800 de ialomiţeni vor rămâne fără slujbe în următoarea lună. Două bombe de aviaţie, de jumătate de tonă fiecare, în stare de funcţionare, au fost descoperite în curtea unui bărbat din Huşi.

Parlamentul dă undă verde bugetului

Senatorii au aprobat ieri modificarea Legii de organizare a Guvernului, prin care Cabinetul demis, condus de Emil Boc, este abilitat să înainteze Parlamentului bugetul de stat şi cel al asigurărilor sociale pe 2010, dar şi legea responsabilităţii fiscale.
(+) Click pentru a mări
Proiectul aprobat de Senat este contestat de şeful statului De structura cheltuielilor planificate pentru anul viitor depinde acordarea celei de-a treia tranşe din împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional (FMI).

Proiectul de modificare a Legii de organizare a Executivului, pentru care Senatul este Cameră decizională, trebuie să fie însă promulgat de preşedintele Traian Băsescu. Acesta a declarat recent că nu este de acord cu modificarea legii, pe motiv că Parlamentul ar trebui să aprobe Cabinetul Negoiţă, nu să abiliteze un guvern demis să elaboreze bugetul de stat pe 2010.

“Dacă parlamentarii îşi imaginează că fac din preşedinte un partener al jocului lor de a ţine pentru România un guvern fără puteri depline, se înşală”, a declarat Traian Băsescu, la postul public de televiziune.

Preşedintele a mai arătat că, dacă Guvernul Negoiţă nu va fi învestit de Parlament, va desemna imediat o altă persoană pentru funcţia de prim-ministru, alta decât actualul primar al sectorului 3 al Capitalei. Insistând că “nu merge pe ideea de sfidare a Parlamentului”, şeful statului a arătat că a treia oară nu-l va desemna tot pe Liviu Negoiţă.

“Eu respect instituţia Parlamentului. Voi căuta o a treia variantă. Votul, când se dă împotriva unui Cabinet, se dă împotriva premierului”, a mai susţinut Băsescu.

Premieră în Ardeal - 59 de euro ca să vezi Clujul din cer

Începând de săptămâna viitoare, clujenii vor avea ocazia să facă zboruri de agrement cu avioane ultrauşoare. Acestea vor decola de la aerodromul din Dezmir, iar costul pentru o jumătate de oră de zbor va fi 59 de euro. Zborul de o oră va costa 129 de euro.
(+) Click pentru a mări
De săptămâna viitoare, împrejumirile Clujului vor putea fi admirate de orice pasionat de zbor / Foto: Bogdan Pop - RoSpottersGalerie foto: Cluj: Aventură în zbor deasupra Clujului
Citeşte despre altă premieră similară: timişorenii pot să vadă balon Banatul
Timişoara: VIDEO Bănăţenii se pot simţi ca în romanele lui Jules Verne (GALERIE FOTO)


Iniţiativa aparţine unor clujeni împătimiţi ai zborului, care au hotărât să „împrumute” o idee care s-a dovedit de mare succes la Bucureşti, unde astfel de zboruri de agrement sunt operate de firma Aventura Card. „Au decis să se extindă în cât mai multe locuri din ţară, pentru ca accesul la astfel de servicii să fie cât mai uşor”, explică Roxana Goger, cea care a decis să implementeze la Cluj serviciile Aventura Card.

Distracţie cu 59 de euro

Cei care doresc să încerce experienţa zborului la bordul unui avion ultrauşor sau să le facă un cadou persoanelor apropiate pot achiziţiona card-uri pentru acestea prin intermediul internetului. Cardurile pentru zborurile de la Cluj – care vor fi efectuate de pe aerodromul de la Dezmir – pot fi cumpărate deja de pe site-ul aventuracard.ro, iar zborurile vor începe peste câteva zile. „Vor fi zboruri cu un avion ultrauşor. Oferim două pachete. Unul va fi un zbor de 30 de minute, în jurul oraşului, spre exemplu până la Bonţida sau până la lacurile de la Gilău, iar al doilea va fi un zbor de o oră. Traseul va fi Cluj-Cheile Turzii-Cetatea Colţeşti-Rimetea-Cheile Aiudului-Cluj”, spune Roxana Goger, reprezentantul de la Cluj al Aventura Card. Preţul pentru pachetul de o jumătate de oră va fi de 59 de euro. Zborul de o oră va costa 129 de euro.


GALERIE FOTO: Aventură în zbor deasupra Clujului


De la 30 la 180 de km/h

Avionul cu care vor fi efectuate zborurile este un avion ultrauşor Savannah produs în Italia, cu două locuri, din categoria STOL (Short Take Off and Landing). Acesta necesită spaţiu foarte mic pentru decolare, respectiv aterizare. „Decolează în aproximativ 20-25 de metri şi aterizează în 50 de metri”, explică pilotul Attila Goger, care mai spune că aparatul de zbor poate atinge o viteză de până la 180 km/h. „Viteza de croazieră este, însă, între 145 şi 155 km/h. De asemenea, avionul mai are o particularitate, şi anume că poate zbura chiar şi cu 30 km/h, iar caracteristicle zborului nu se modifică”, a mai afirmat pilotul. Citeşte aici un articol despre Attila Goger, „şoimul“ clujean din elita piloţilor din România.


Foto: Bogdan Pop - RoSpotters

Idee „prinsă” din zbor

Ideea de a aduce la Cluj serviciile de agrement aerian le-a venit Roxanei şi soţului ei Attila Goger ca urmare a unui zbor pe care l-au efectuat în urmă cu puţin timp. „Am zburat până la Rimetea şi am descoperit că astfel, în puţin timp, pot fi văzute o mulţime de obiective turistice la care altfel ajungi foarte greu”, spune Roxana Goger.

Ceausescu, lasat in aer de toata lumea

Plecaţi în fugă de la Snagov, soţii Ceauşescu au sperat că vor fi apăraţi de două elicoptere de luptă, bine înarmate. Acestea nu s-au ridicat însă de la Otopeni. Cursa Snagov – Sălcuţa a fost ultimul zbor al Ceauşeştilor. Trei zile mai târziu, un alt elicopter avea să le transporte cadavrele de la Târgovişte la Bucureşti.
(+) Click pentru a mări
Elicopterul pilotat de Maluţan a trecut peste pistele de la Aeroportul Otopeni, înainte de a se îndrepta spre SălcuţaTot astăzi în Adevărul citiţi şi:

„Fraţilor, am învins! Televiziunea e cu noi!“




Misterele de la Snagov
Ceauşescu: zborul spre „Balta Mică“
Dictatorul Ceauşescu în labirintul său
VIDEO Fuga lui Ceauşescu la elicopter
VIDEO Ceauşescu - ultimele 6 ore la cârma ţării
La scurt timp după decolarea de la Snagov, când elicopterul Dauphin a luat înălţime, Ceauşescu a avut confirmarea: dispozitivul de securitate strângea laţul în jurul Palatului. Privind în jos, fostul comandant suprem – era deja „fost”, căci nimeni nu-i mai asculta ordinele – a văzut mişcările de trupe de la sol. Când se afla încă în Palat, acestea i s-au părut suspecte; din aer, avea imaginea trădării.

Pentru prima dată şi-a pus problema supravieţuirii. Pierderea puterii nu mai era chiar cel mai grav lucru care i se putea întâmpla. De-acum, însăşi viaţa îi era în pericol.

„Vasile, orientează-te!“

Şi totuşi, mai exista o fărâmă de speranţă. În câteva minute avea răspunsul la o întrebare capitală: l-a abandonat chiar toată lumea? La comanda Armatei a rămas totuşi generalul Stănculescu, care e altfel decât „trădătorul Milea”...

Aşadar, se ridică sau nu cele două elicoptere de la Otopeni, cum a zis Maluţan? Tocmai îi solicitase generalului Iosif Rus (şeful Aviaţiei Militare), prin intermediul colonelului Vasile Maluţan, pilotul elicopterului său, ca aparatele să vină echipate cu militari înarmaţi.

La 25 mai 1995, cu o zi înainte de a muri într-un accident de elicopter stupid şi suspect, Vasile Maluţan a dezvăluit Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „Ceauşescu mi-a cerut să-i raportez generalului Rus că are nevoie de două elicoptere mari, cu trupe pentru însoţire, că se simţea descoperit. Nu avea gardă ca lumea. Şi a insistat pe treaba asta. Am luat legătura cu Rus, care zice: «Discută direct cu Tenie şi raportează-i ce mi-ai raportat mie!». Adică, ordinul lui Ceauşescu”. Colonelul Petru Tenie se afla la comanda flotilei prezidenţiale de la Snagov.

Maluţan continuă: „Am făcut cum mi-a ordonat generalul Rus, mi s-a dat legătura, am vorbit cu Tenie. Şi Tenie zice: «Vasile, fii atent că, din momentul de faţă, nu se mai ridică niciun elicopter! Aşa că, orientează-te!». Lucrul acesta m-a încurajat extraordinar. Discuţia avea loc la ieşirea din Palat. Ceauşescu a stat pe scări, lângă mine, să audă ce vorbesc. M-a auzit ce am vorbit... A dat din mână nemulţumit... Dar el pe Tenie nu l-a auzit! N-a ştiut că Tenie mi-a spus treaba asta. Eu lui Ceauşescu i-am raportat că elicopterele se pregătesc şi... or să vină. Îmi pregăteam o minciună - că voiam să plec de la Snagov - şi să-i zic că trebuie să schimbăm elicopterul, că l-am suprasolicitat la decolarea de pe CC şi nu prezintă garanţie. Dacă vrea să plece de aici şi să decoleze din nou, eu nu-i mai garantez că ajungem întregi!”.

„Da’ pe noi cui ne laşi?“

Vasile Maluţan, pilotul elicopterului prezidenţial

Nicolae Ceauşescu, gânditor, n-a reacţionat imediat. S-a băgat în ciorbă Elena Ceauşescu. Povesteşte Maluţan: „Deci, am încercat să-l mint. La care, Madam Ceauşescu zice: «Da’ pe noi cui ne laşi, dacă tu pleci cu ăsta...?» «Vin cu celălalt, de rezervă! Cu ăla bun!»... Eu voiam să mă văd plecat de-acolo... Mai cu seamă că, după aia, iar am intrat înăuntru, iar Rusu Marian s-a apropiat de mine şi mi-a spus: «Vasile, vezi că a căzut Televiziunea!».

Am înţeles că a fost ocupată de demonstranţi. Şi mi-am dat seama că, din momentul ăsta, trebuie să se întâmple ceva... Adică, trebuie să «divorţăm» de Ceauşescu - aşa am gândit-o eu atunci. După care m-am dus la elicopter. Am vorbit cu băieţii: «Uite, măi băieţi, am încercat şi treaba asta, să reuşim să-l păcălim, să fugim cu elicopterul la unitate. N-a fost de acord». Eu nu ştiam ce forţe au ei acolo. Că dacă ştiam că sunt numai doi soldaţi şi nu ştiu ce... porneam motoarele şi fugeam!”.

Plan de evadare

Dar aventura de la Snagov nu se încheiase. Pilotul prezidenţial îşi continuă povestea. „Am fumat o ţigară şi mă cheamă iar în interior. «Băi, ia, mă, legătura din nou cu ăştia, ce dracu’ întârzie atâta? Să chemi elicopterele!». Deci, el o credea pe aia: că vin elicopterele. Am luat legătura cu unitatea... cu Tenie, bineînţeles, că vorbeam de formă! Zic: «Ce faceţi cu elicopterele?! Uite, tovarăşul preşedinte aşteaptă elicopterele alea!». Iar Tenie: «Băi, ţine-l de vorbă!».

Eu îmi făceam planul cum să fug de aici. Cum să scap de ei. A doua oară... Iar am plecat către elicopter. Dar m-au mai chemat o dată! «Băi, vino înapoi şi dă din nou telefon, să vină ăştia!». Mă întorc înapoi – iar telefonul de formă... Acelaşi telefon – degeaba... Şi am plecat. «Eu mă duc şi vă aştept la elicopter». Dar le spun că nu mai pot să-i iau pe toţi, de acolo nu mai pot decola cu toţi, că n-am unde să-i dau drumul la vale, aşa cum a făcut de pe CC. Şi zic: «Intru în copaci... Nu se poate!» Atunci, Manea Mănescu şi cu Bobu au zis că se descurcă ei cu vreo maşină, ceva...”

Fuga-fuga, că pleacă elicopterul!

„După ce mi-a spus Rusu că a căzut Televiziunea, Ceauşescu mă trage de mânecă şi mă întreabă dacă «servesc cauza». La care m-am uitat aşa, puţin... că eu nu am mai auzit cuvântul ăsta! Era vreo parolă între cei care lucrau în CPEx... Nu i-am răspuns nimic. Am cerut permisiunea să plec la elicopter. Acolo, zic: «Băieţi, nu ştiu cum ieşim din povestea asta, dar oricum, noi pornim motoarele».

M-am înţeles cu mecanicul – zic: «Înainte de a apărea ei, tu eşti atent, dacă am pornit şi al doilea motor şi ţi-am făcut semn că suntem gata de decolare, te-ai urcat, ai tras uşa şi... am şters-o!» Cu scările lăsate, ca şi cum îi aşteptam pe ei... Zic: «Şi dacă apar cumva, o să poată să dea ordin la ăştia să tragă în noi. Deci, pornim motoarele şi o ştergem la unitate, că pe traseu nu ne dă nimeni jos!» Ştiam noi cum să ajungem să nu ne dea nimeni jos: să nu ne ridicăm prea sus! Şi pornesc primul motor. Când au auzit zgomotul motorului, au venit alergând către elicopter. N-am avut ce face! Dacă dădeau ordin să se tragă? Dacă trag, ne omoară ca pe nişte proşti. Că nu ştiam ce au în cap”, povesteşte Maluţan.

„Nu ateriza, ia-o către Piteşti!“

„Înainte de a decola, Ceauşescu a spus: «Mergem spre Boteni!». Dar eu, fără să-i raportez lui, am venit spre Otopeni. Am trecut la verticală chiar. Dar şi-a dat seama imediat! La vreo două-trei minute. Şi mă bate pe umăr: «Da’ de ce mergi spre Otopeni?». «Păi, nu mi-aţi spus să ridicăm alea două... să vedem ce fac ăia acolo...?!» Eu – crezând că îl conving să aterizăm la Otopeni! Mă simţeam în siguranţă la Otopeni, că eram la mine în unitate, nu? Şi ajungem. N-a mai comentat”.În acest moment, lui Nicolae Ceauşescu îi licăreşte o speranţă: dacă totuşi se ridică elicopterele? Dacă Armata totuşi n-a trădat? Maluţan: „Trecând la verticală, la Otopeni, unul dintre mecanicii noştri de bord de la sol zice: «Ai radio deschis, cumva?».

Zic: «Uite că nu m-am gândit la asta». Şi pun frecvenţa Radio România – programul 1. Şi ascult în căşti ce se întâmpla! Numai noi, echipajul, auzeam treaba asta. Lucrul ăsta mi-a întărit hotărârea de a scăpa de Ceauşescu. L-am întrebat dacă vrea să aterizeze în incinta unităţii. A refuzat: «Nu, ia-o către Piteşti!». Deci, el n-a fost stabil. N-a avut o idee fixă să mergem într-un anume punct. A oscilat”.

Ceauşescu primea o lovitură mortală: mult-aşteptatele elicoptere de sprijin, cu militari, armament şi muniţie la bord, s-au dovedit o himeră. De-acum, „comandantului suprem” îi devenea clar că se mai poate bizui doar pe cei doi ofiţeri de Securitate de la bord şi pe echipajul elicopterului. Dar dacă nici aceştia...?

Aterizarea în lanul de orz

„Am luat înălţime, am urcat la 700 de metri, să nu creadă lumea că eu vreau să fug undeva sau... Nu am mai pus pus pe frecvenţă militară, am ţinut legătura cu ăştia de la trafic civil, care mi-au zis: «Ştii, ar fi bine să nu te îndepărtezi prea mult!». Asta am luat-o ca pe o ameninţare. Eram la circa 33 de kilometri de Otopeni. Mă apropiam de zona Titu, Boteni... Am vrut să iau căştile să i le dau lui Ceauşescu, să audă ce se întâmplă, ce se spune la Radio... «Fuga tiranului» şi aşa mai departe...

Dar el: «Nu asculta, mă, că alea-s minciuni – ce auzi tu acolo!». Îmi venea să şi râd, dar cel mai mult eram speriat. Am vrut să fac viraj înapoi, dar Rusu Marian, aghiotantul ei, zice: «Nea Vasile, nu e bine ce faci! Vezi, deocamdată e preşedintele României». Zic: «Bine, mă». Rusu luase căştile de la mecanicul meu de bord, care stătea lângă el, în spate. El a auzit tot, iar eu cu tehnicul nu mai puteam comunica. Dar eu am făcut virajul – 90 de grade pe dreapta, înapoi. Zic: «Bă, da’ voi nici nu ştiţi ce vreţi să faceţi de fapt. Aveţi vreun obiectiv?». Rusu zice: «Vezi-ţi de treaba dumitale!»”.

Urmează o decizie crucială a pilotului Vasile Maluţan. „Atunci, îi raportez lui Ceauşescu că am fost depistaţi de radiolocaţie şi vom fi pulverizaţi într-un minut sau două... Atunci mi-a trecut prin cap treaba asta! Ceauşescu s-a speriat. Şi zice: «Dă-i drumul jos!». «Păi – zic – se vede Boteniul. Mergem la Boteni?». «Nu, nu! Aterizează lângă şosea!». Şi am aterizat lângă şosea”.

Se întâmpla în apropierea localităţii Sălcuţa, de la sud de Titu. „Pista de aterizare” era un lan de orz de toamnă, cam de-o palmă. Un orz de toată frumuseţea.

Elicopterul Ceauşeştilor era în bătaia a opt tunuri!

Sălcuţa 2009: elicopterul Dauphin aterizează în câmp la reconstituirea „Adevărul“ - B1 TV

În dimineaţa de 22 decembrie, regimentul de elicoptere de la Boteni era în alarmă de luptă, ca toate unităţile militare. Comandantul regimentului, comandorul Ioan Suciu (condamnat ulterior în dosarul „Ţigareta 2” alături de Gheorghe Truţulescu), primise ordin de dimineaţă, de la generalul Iosif Rus, să se pregătească pentru o misiune la sediul CC al PCR. După anunţul de la radio, de la ora 10.59, despre moartea „trădătorului” Milea, Suciu s-a organizat ca pentru război.

„Am dat ordin să armeze şi să fie gata de tragere“

„Cam la 20 de minute după ce am ordonat dublarea posturilor şi foc fără somaţie, a apărut elicopterul Dauphin. N-am ştiut că acest elicopter a fost pe clădirea CC şi nici nu ştiam cine este la bord. Mă aflam cam la 150-200 de metri de punctul de conducere a zborului. Am fugit în punct. Staţiile erau pornite şi am vorbit pe frecvenţa pe care vorbeam în general când se zboară.

Dar nu mi s-a răspuns nimic. Am înţeles ulterior că ei erau pe frecvenţa Aeroportului Otopeni. Atunci am dat ordin comandantului batalionului de artilerie să îndrepte cele opt piese de artilerie, tunurile, către elicopter. Să armeze şi să fie gata de tragere. Eu văzusem elicopterul şi am cerut elemente. Am spus că văd un elicopter Dauphin şi să-mi spună ce caută acolo şi pe cine are la bord. Le-am cerut şi indicativul. Era o situaţie deosebită şi în obiectiv ne apărea ca duşman. Nu a răspuns şi a aterizat foarte aproape de noi, lângă şosea”, a declarat Suciu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989”.

„Dacă-i ordon foc, îl spulberă“

După încercările nereuşite de a lua legătura cu cei din elicopter, Suciu a păstrat ordinele de foc. „A aterizat, dar nu a oprit motoarele. L-am somat prin radio să spună cine este. Comandantul bateriei era la telefon. Mi-a spus că atunci când îi ordon foc, îl spulberă. Locţiitorul meu pentru zbor m-a întrebat dacă ordon foc. I-am răspuns că nu m-am hotărât. Mi-a spus că vrea să ştie ce gândesc. Eu i-am spus că, în orice caz, cei care pilotează sunt ca şi noi, şi nu sunt vinovaţi de nimic. Dar ce căutau acolo, pe cine au lăsat? Nu aveam nicio idee cine putea fi. Nu am intuit măcar că ar putea fi familia conducătoare”.

Căutări anemice

După ce Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost lăsaţi în câmp, Suciu a mai primit un ordin de la generalul Iosif Rus: să schimbe emblemele de pe aparatele de zbor. „Elicopterul a decolat după puţin timp. Am primit un telefon şi ni s-a spus că în aparatul respectiv a fost Ceauşescu şi că trebuie să-l căutăm. Generalul Rus ne-a ordonat să vopsim cocardele de pe burta elicopterelor, care erau sub formă de stea – să le facem sub formă de drapel, adică dreptunghiulare, şi să decolăm de urgenţă, să facem o cercetare aeriană pe toate şoselele din împrejurimi”, a mai declarat Suciu în faţa Comisiei „Decembrie 1989”.

Căutările au fost anemice: militarii de la Boteni nu i-au găsit pe Ceauşeşti deşi aceştia au stat 23 de minute în câmp deschis, la câteva sute de metri de cazarma lor. Destinul – sau un regizor bun - voia ca fugarii să-şi continue cursa spre moarte într-o maşină Dacia.

Pericol

Elicopterul prezidenţial a fost luat în vizor de opt baterii de artilerie de la baza militară de la Boteni. Trăgătorii aşteptau comanda „Foc!“.

NASA: Nu va fi nicio Apocalipsă în 2012

Lumea nu va dispărea în decembrie 2012, anunţă Agenţia spaţială americană, într-un comunicat. De altfel, pentru a linişti spiritele, NASA a iniţiat campania de contestare a speculaţiilor care se fac pe seama "Apocalipsei", transmite Agerpres.

(+) Click pentru a mări
Anul 2012 este invocat drept sfârşitul lumii. Informaţia circulă de mai multă vreme pe internet, iar acum şi Hollywood-ul, face acelaşi lucru, în cea mai recentă producţie cinematografică a sa intitulată "2012".

Filmul, pentru care s-au cheltuit 200 de milioane de dolari, face trimitere la un mit din calendarul tribului maya, care vorbeşte despre sfârşitul civilizaţiei umane.

Potrivit scenariului, o planetă misterioasă, numită Nibiru va lovi Pământul. Planeta a fost descoperită de sumerieni.

Acuzată pe unele site-uri că "ascunde adevărul" despre existenţa acestei planete, NASA a precizat că aceste poveşti sunt doar o altă farsă lansată online.

Şomerii s-ar putea angaja cu jumătate de normă

Şomerii din Spania ar putea câştiga cu 5% mai mult decât atunci când erau angajaţi, după intrarea în vigoare a unui proiect de lege.

Şomerii ar putea fi reangajaţi la firmele care i-au disponibilizat";



"Click pentru a mări
Şomerii ar putea fi reangajaţi la firmele care i-au disponibilizat
insert_items();
Guvernul spaniol caută soluţii pentru a reduce urgent rata şomajului, iar una dintre acestea este să acorde dreptul persoanelor care primesc ajutor de şomaj să se angajeze cu normă redusă. Proiectul de lege prevede că şomerii vor putea lucra până la 20 de ore pe săptămână şi să primească în continuare indemnizaţiile de la stat la care se adaugă încă jumătate din suma respectivă pentru munca prestată. Şomerii ar putea fi reangajaţi chiar la firmele de unde au fost daţi afară. În acest moment, în Spania, există patru milioane de persoane care nu-şi găsesc un loc de muncă. Potrivit ministrul Economiei şi Finanţelor din Spania, Elena Salgado, această măsură îi avantajează deopotrivă pe patroni şi pe angajaţi. În primele şase luni de şomaj, un disponibilizat primeşte 70% din salariul avut anterior. La ajutorul de şomaj se adaugă, pentru jumătatea de normă lucrată, 50% din indemnizaţia de şomaj şi astfel un şomer poate ajunge să câştige, o perioadă, mai bine decât atunci când era angajat cu normă întreagă. În prezent, în Spania există aproape 70.000 de şomeri români care ar putea beneficia de această măsură din 2010. “Legea asta ar fi bună, dacă va fi respectată. Pe spanioli îi ajută cel mai mult, românii de obicei sunt folosiţi pentru munca la negru”, spune Emil Dumitrescu (36 de ani), constructor, originar din Slobozia, stabilit la Zaragoza.